Cuvinte

“Pentru 30.000 de oameni care sunt clientela voastră, sacrificaţi nouă milioane de alegători."

Habar n-am dacă Băsescu a rostit aceste cuvinte, la cea de-a doua întâlnire de la Snagov sau le-au potrivit cumva jurnaliştii, între ghilimele, ca să pară a fi ale lui, ca să se spele de ridicolul de-a fi pretins că transmit de la întâlnirea de la Snagov şi-au transmis doar pădure şi maşini, timp de câteva ceasuri, în seara aceea.

Habar n-am dacă Teo Trandafir e deosebit de proastă, dar a avut un grăunte de noroc să intre pe sticlă şi-o cisternă de nesimţire să rămână acolo, implementând manelişti, sădind, răsădind, prăşind, butăşind, clonând prost gust cât cuprinde şi încasând, discret şi lunar, bani despre care ea însăşi zicea că “n-au fost puţini”.

Habar n-am dacă speţa Dan Diaconescu seamănă cu speţa Becali, dacă nu cumva sinucigaşii de ruşine n-ar trebui să-i preceadă pe sinucigaşii de foame, în România.

Habar n-am dacă orice, din nimicul cotidian pe care-l producem sub pretextul că noi tocmai trăim, ne absolvă sau ne inculpă.

Dar, sunt absolut convinsă că, dacă ghilimelele orânduite împrejurul spuselor lui Băsescu ar fi reale, s-ar naşte din pământ, din iarbă verde, o instanţă care să-l bage în pijamale cu gratii, fiindcă ştia!
Şi, precum se vede, a tăcut…