luni, 8 februarie 2010

Zăpezile de altădată...





Aţi observat ce bine-a nins ?A nins ca altădată. A nins ca într-o iarnă adevărată.
A nins supus, s-a aşternut, cum era iarna în trecut, a nins destins, uitat, pierdut, a nins de-a stins.
A nins plăcut. A nins normal ca într-o ţară cu climă temperată. Sau temperat-continentală, cum învăţam la geografie, când ne-mbulzeam cu toţi deodată, să-nfăptuim o bătălie, stricând zăpada afânată, ce ne gonea pe toţi din şcoală.
Şi profesoara mea de pian mă preleva din grămăjoară c-un ciocănit de pix în geam, şi eu, aproape degerată, sacrificam minunea iernii şi, blestemându-mi ghinionul, îl masacram pe domnul Czerny . Iar ea se încrunta sever şi-n timp ce eu cântam, scorţoasă, îmi aşeza frumos fularul, căciula, pe calorifer, să se usuce într-o oră, să-mi fie calde pân-acasă...

13 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Că s-a urcat un animăluţ acolo sus pe creangă, încă nu ar fi de mirare.

    De mirare e că l-a văzut cineva.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da. L-a văzut cineva. Mi l-a trimis şi m-am gândit că anonimul lui prim observator nu s-ar supăra să ştie că l-am adus la noi acasă, i-am făcut pătuc de cuvinte şi ne uităm la el.

    RăspundețiȘtergere
  4. eu iarna sint si iarna cer
    cit e zapada si e ger!
    dar primavara-am sa ma fac
    cind cade ursu' din copac!

    RăspundețiȘtergere
  5. Inei

    Ursul, ce-a picat de sus
    Pare oarecum distrus:
    Ştie că-ntr-o bună zi
    Zarzării vor înflori...

    RăspundețiȘtergere
  6. Renata, într-adevăr, a nins ca-n copilăria noastră...

    RăspundețiȘtergere
  7. Vezi, Matilda?
    Dar nicio ninsoare nu ne poate teleporta înapoi, acolo...

    RăspundețiȘtergere
  8. Ursulet topit uitarii
    Vrut-a un boboc precoce
    Scrutand infrigurarea zarii
    In cautari de cald atroce.

    klaus

    RăspundețiȘtergere
  9. hop si eu:

    Ursulet de nea pe-o creaca
    Vreau sa te dezmierd oleaca
    Sa-mi pastrezi in minte, vie
    Iarna din copilarie.

    RăspundețiȘtergere
  10. 'Neaţa, Lume!
    Chiar nu speram ca Frămuleţul din copac să fie un stimulent la poezie aşa serios!
    Foarte plăcut impresionată să vă citesc aici catrenele!
    Foarte rar scrieţi în versuri. De obicei începe Ina. :))
    Să vedem pe viitor cu ce vă mai zgândăresc filonul liric!

    RăspundețiȘtergere
  11. ne teleportam prin amintiri Renata. suntem suma amintirilor noastre. mi-aduc aminte de o zapada de prin '72 cand eram eu mic mic si ne-am facut tunele prin ea atat era de mare.

    RăspundețiȘtergere
  12. Foarte frumos zis, Codeus!
    Suntem suma amintirilor noastre. Nu-mi amintesc zăpada din 72. Mi-o amintesc pe una din 77, parcă!
    Oricum, au fost mai multe. Pe vremea aceea iernile se desfăşurau neştiinţific, nu le codifica nimeni.
    Erau, pur şi simplu, frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  13. nu am inventat eu maxima asta dar imi place foarte mult, exprima un adevar...nestiintific

    RăspundețiȘtergere