joi, 28 octombrie 2010

Ce mă irită

Pianotatul în tejghea, ca pantomimă a nerăbdării; când e executat cu nişte unghii din alea care depăşesc de 1,5 ori lungimea ultimei falange, apucătura asta chiar mă scoate din fire şi mi se întâmplă să reacţionez.

Expiratul zgomotos, oftatul exasperat şi dispreţuitor al celui care e următorul la coadă şi se întâmplă ca pacientul dinaintea lui, cel cu care tocmai stau de vorbă, să pună câteva întrebări suplimentare despre tratamentul său, iar eu am “proasta inspiraţie” să-i răspund, consumând din timpul preţios al pufnitorului.

Oamenii care nu-şi scot ochelarii de soare cînd se află în interior şi mi se adresează de după sticlele  fumurii; mă simt ca desculţă în faţa lor.



De câteva zile sunt departe de toate iritările astea.
Zac în scutece pe canapea şi mă uit la televizor.
Mă uit la Boc şi mă bucur: e mult mai bine să fii gripat decât imbecil. Măcar gripa trece. Tocmai l-am ascultat interpretând în manieră boccie o declaraţie de-a lui Ponta...
Ceva mai devreme, l-am urmărit pe micul “Robocop” de la Învăţământ, recitând niscai vorbe fără logică. Sigur, nu a fost mai incoerent ca altădată dar a glăsuit suficient de mult ca să-mi dau seama că nu se uită niciodată, nicio secundă,  în ochii celui cu care dialoghează. Îşi înfige privirea în gol sau în reverul interlocutorului şi iniţiază secvenţa “emitere cuvinte”.
Simptomul ăsta e caracteristic  sindromului “musca pe căciulă”, e limpede. Dar nu-mi dau seama dacă, etiologic vorbind, i se trage de la faptul că n-ar fi avut dreptul să fie ministru la Învăţământ sau de la acela că dansează precum i se cântă, dar n-are antrenament.

Abia aştept să mă fac bine şi să mă întorc la muncă!



8 comentarii:

  1. :)

    Asadar, preferi copitatele si pufniturile nerabdatorilor.
    Ale marlanilor dintre care care s-au ridicat sus-pusii gubernanti.
    Aproape pleonasmu' meu intareste si securizeaza inaltimile lor.

    Nu stiu ce sa cred.
    Decat ca ca "rau mai e, Doamne, sa fii bolnavioara la pat"
    :))

    Sanateishan!!!
    ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Renata, mi-a trebuit vreun ceas ca să pricep ce-ai vrut să spui cu "pianotatul în tejghea..." Ce termeni! Norocul meu, cu Baghi, care e prin preajmă şi mă mai scoate câteodată din belea.

    RăspundețiȘtergere
  3. La biserica, preotul se intalneste cu un tanar enorias:
    - Ce te aduce la biserica, Ioane?
    - Iaca, am venit sa ma spovedesc.
    - Nu-i nevoie, ti-am citit blogul...

    RăspundețiȘtergere
  4. Tu!
    Da. Îi prefer. Măcar ăia, "ai mei", nu fac legi în ţara asta.
    Mulţumesc de urări!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ifim, e firesc că Baghi se pricepe la gestul ăsta. Îl foloseşte frecvent, cred, când îl plictisesc bipezii.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Anonim
    Cred că ăsta nu e banc. Cred că e... adevărat! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Renata io zic sa te faci cat mai repede bine, ca o sa suporti pianotaturi si oftaturi, io zic ca tat mai bine decat sa-ti "explodeze" capul prin pat. sanatate multa

    RăspundețiȘtergere