vineri, 15 octombrie 2010

Vineeee!

Două subiecte îmi umblă prin cap: unul scârbos şi altul pufos.
Nu, ăla scârbos nu e cu Iurie Darie şi Anca Pandrea. Deşi pentru mulţi dintre noi o fi ţinut locul întâi în top, toată săptămâna.

Scârbos e ăsta, cu ieşitul în stradă sau în holul ministerului. Ieşitul cu măsură, să nu fie deranjul prea mare, să nu cădem în ireversibil, să stârnim oarece stârneală dar să nu întrecem măsura, să nu chiar ne dea afară, că, după aia, unde să ne ducem? Cine ne-ar vrea?
Să huiduim bine orchestrat dar politicos,  să nu-l înfuriem pe Marica, el e sufletul comerţului cu revoltă spontană, el e interfaţa, el ne-a strâns, el ne împrăştie, el mai pune un scaun cu patru picioare să se urce şi trogloditu’ de dom’ ministru pe el, să zică că ne dă, nu ne ia…

Scârboasă nu-i revolta în sine, doamne fereşte, deşi numai eu ştiu câte funcţionare de-ale Finanţelor îşi pensează sprâncenele în timpul programului cu public. Câte voci, scârbite de lucrul cu vulgul, nu m-au atenţionat că e pauză, că e marţi, că aşa zice legea, că e serverul blocat.
Scârboasă e uşurinţa cu care se amorsează răzmeriţa. Ieftinătatea promisiunii. Protocolul de bâlci al negocierii. Îl vreţi pă ministru, să vă spună el? Vreţi şi banii pă septembrie? Se face!

Deodată, Marica e ca un chelner cu vechime, stilat. Numa’ şervetul alb pe braţ îi mai lipseşte. Ce doriţi, protestatari? Una bucată ins, uşor imbecil, care răspunde la denumirea de ministru? Să vă facă promisiuni?
Vineee!  

M-am enervat! Îl lăsăm pe-ăla pufos pentru mâine.
Ar fi o mare măgărie să amestecăm scârbosul cu pufosul…

12 comentarii:

  1. Orice lider sindical are în rucsac castronul de prim Prim-Ministru!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred că e o observaţie genială,ElZap!
    Dacă n-are chiar castronul, are măcar umbra lui.

    RăspundețiȘtergere
  3. Renata, ce făcuşi soro? Ai dat kilometrajul Gării peste cap?!
    Şi eu îi dau dreptate lui ElZap. Şi ţie, că observaţia lui e genială!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dincolo de vehemenţă, Vasile Marica e doar un ins amuzant, ca să nu zic pe de-a dreptul că-i un biet măscărici. Pentru mine e o enigmă cum un tip atât de benign, de limitat şi de agramat, în ultimă instanţă, poate reprezenta o sumă de salariaţi cu oareşce etichetă în lumea profesională.
    Şi, dincolo de scârboşenia în sine, mă cutremură stoicismul cu care aceşti puternici ai zilei, construiţi din cea mai slinoasă mucava portocalie de pe piaţa politică a ţării, fac trimitere asiduă spre criteriile de performanţă. Spre ce mă, jigodiilor? aş putea să întreb, contrariat că excrementele astea aduc vorba despre funie tocmai în propria lor pădure de spânzuraţi. O pădure pe care, în imensa lor ticăloşie, ei n-o văd din cauza copacilor scăpaţi încă întregi de securile lui Flutur şi Gheorghe Ştefan-Pinalti.

    RăspundețiȘtergere
  5. Azi simt nevoia sa va supar sau sa va manipulez. ElZap a fost modest cand s-a oprit la functia de Premier. Putea sa spuna fara teama si Presedinte de Stat.
    Citind referintele putin magulitoare despre Marica, mascarici, benign, limitat si agramat, n-am putut sa-mi reprim gandul catre Lech Walesa, cel care dintr-un biet muncitor electrician la Santierele Navale din Gdansk a devenit lider sindical, cofondator al Solidaritatii, cu care a adus democratia in Polonia inaite de decembriada noastra si, si-a continuat drumul politic pana la functia de Presedinte al Poloniei.
    La aparitia lui Walesa pe scena politica, au fost voci poloneze care au spus ca este un tip limitat si agramat, un adevar in fapt, fiindca ultima institutie de invatamant absolvita de Lech a fost scoala profesionala, post invatamantul primar.
    Parerea mea este ca un om lipsit de ambitii este un om lipsit de valoare. Asa ca m-as bucura ca sa aflu ca Marica viseaza la "castronul" de Presedinte. Dar, nu vad de ce trebuie sa apreciem munca unui lider sindical dupa presupusele lui aspiratii. Spre deosebire de dvs, eu am apreciat actiunea lui Marica de a prelua conducerea unei actiuni haotice, conducand-o catre stingerea conflictului. Poate n-ati observat, dar prima lui grija a fost aceea de a aduce hrana revoltatilor. Apoi, iarasi important dupa mine, a cautat sa controleze compozitia masei protestatarilor, pentru a evita aparitia provocatorilor, fiindca sunt multi care tanjesc dupa o decembriada, ca sa poata sari intr-un balcon si, de acolo, in fotoliile functiilor in stat. Eu, pot sa-i reprosez o singura gresala: a crezut in vorbele jigodiilor ordinare si a dezamorsat conflictul! Culmea este ca "limitatul si agramatul" si-a dat seama si el ca a calcat in "castroane" si astazi si-a depus demisia!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu ştiu nenică Ifime! N-am nici cea mai mică idee de ce şi-a dat "gara" kilometraju' înapoi, că doar nu e de vânzare. Dar dacă pe voi nu vă deranjează, pe mine nici atât!
    Sărutări de lăbuţe lui Baghi. Să-i zici că vine năşică-sa în vizită pe la el...:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Florine, în tot bâlciul ăsta, ceva bun tot s-a născut. O nouă sintagmă, în limba de pal melaminat (că lemn nu se mai poartă) a bocuţului: "mecanismul pervers al stimulentelor" ...
    Io, când îl auzeam cu "pensii nesimţite", repetat până la exasperarea timpanelor noastre, mă gândeam că poate o fi traumatizat psihic din copilărie, poate i se adresa cineva, permanent, cu "Băi, nesimţitule!"... Acuma, dacă a dat-o p'asta cu "mecanism pervers" , mă gândesc că poate ăla îi zicea şi "băi, perversule!". O să vezi că povestea cu "performanţa" o uită repede, că nu cred să-i fi zis cineva vreodată "băi, performantule!"

    RăspundețiȘtergere
  8. Domnule ALM, nu ştiam că Marica a demisionat! Dacă e adevărat, jos pălăria! Eu crezusem că a căzut la pace pentru câţiva arginţi... Deja interpretările astea paranoice mi-au intrat în reflex şi nu cred că sunt exclusiv eu vinovată.
    Mai poftiţi la "manipulare" pe-aici! De supărare, cred că ştiţi tot atât de bine ca şi mine că n-a fost vorba.

    RăspundețiȘtergere
  9. ALM,

    Te citesc pe bloguri, de multe ori cu plăcere. Ai logică şi nu eşti prea indulgent cu-ai lui Băsescu, ceea ce mie îmi place. Înseamnă că nu-mi eşti neapărat duşman :)
    Revenind, însă, la Marica, îmi menţin părerea. Omului îi place să epateze, dar - să fim serioşi - mesajul lui nu-i nici pe departe unul de tipul lui Lech Walesa. Nu importă pentru mine că are şcoală sau nu, că e citit au ba (deşi mă intrigă la culme persoanele cu oarece imagine publică, dar cu carenţe evidente în exprimare). Mă intrigă faptul că, în mai toate apariţiile televizate, acest Marica nu spune mai nimic, preluând sine-die clişeul cu ,,toţi din ultimii 20 de ani sunt de vină''
    Că, în timpul evenimentelor de la Ministerul de Finanţe acelaşi Vasile Marica s-ar fi dorit un Petre Roman al anilor '90 a fost, cel puţin pentru mine, evident. Ba, dorinţa-i de a epata era atât de arzătoare, încât - în năuceala lui - a îmbrăcat un pulover model ,,revoluţionar''. Ha, ha!... De-acolo (şi din altele) am tras concluzia că omu' nu-i decât unul care bezmeticeşte, dacă-mi permiţi licenţa de exprimare, după lovituri de imagine. Atât şi nimic mai mult, lovituri de imagine.
    Altfel, sunt de acord că Marica face ceva rating: se-ncruntă, adoptă o mină severă, gesticulează din când în când şi strigă tare, probabil pe considerentul că cel ce urlă din toţi bojocii are şi dreptate.
    Cu respect, dar asta-mi este părerea...

    RăspundețiȘtergere
  10. Domnule Florin Matei,

    La o amabilitate,raspund si eu cu o amabilitate: blogul dvs este pe pagina mea de "Favorites". Asta inseamna ca va citesc iar daca va citesc, inseamna ca-mi place.

    In ceea ce priveste Marica, eu mi-am insusit un vechi dicton, "De gustibus non disputandum est" sau, pe romaneste, unora "le place popa si altora preoteasa".
    Parerea mea, care nu va obliga la nimic, este ca, daca razmerita izbucnea mai pe seara, era posibil ca Marica sa fi venit in pijama.
    Si eu sunt de parere ca "toţi din ultimii 20 de ani sunt de vină". Argumentul este simplu: an de an, din 1990 incoace, economia a fost in declin fata de anul 1989. An de an s-au inchis obiective industriale, unele "pe rod". Oful meu nestins este IPRS-Baneasa, intreprindere cu care am colaborat si mi-a fost draga, paraginita ca sa-i fie facuta cadou lui Hayssam, dar care a fost pe profit pana in ultima zi! "Crima" asta s-a petrecut cu stiinta Premierului Adrian Nastase si a Presedintelui Ion Iliescu, informati prin zeci de rapoarte facute de directorul Eugen Popa.
    Asa ca, oricine loveste, cu vorba sau cu fapta, in cei care nu aveau altceva de facut decat sa gestioneze corect o tara cu o economie bunicica, fara datorii si cu creante de incasat, mi-e prieten, indiferent cum este imbracat, cu exceptia costumului Armani care, dupa parerea mea, este "uniforma" parvenitului ...
    Respect si din partea mea!

    RăspundețiȘtergere
  11. S-ar putea ca IPRS-Băneasa să nu fi fost făcută chiar cadou lui Omar Hayssam. Poate că altele au fost socotelile.

    Poate că Omar a fost lăsa să adune ceva de-acolo, pentru ca acel ceva "să fie adus jertfă" unor indivizi ceva mai importanţi.

    Poate că dincolo de veriga "importanţilor", e o altă verigă, care urmărea pur şi simplu ca IPRS-ul să nu existe.

    Pare stupid această ultimă ipoteză, dar eu ştiu că îi poţi obliga pe oameni să-ţi cumpere un tort dubios cu o glazură aspectuoasă numai dacă le iei bucata de pâine.

    RăspundețiȘtergere
  12. Şi totuşi... Lech Walesa a luat Premiul Nobel pentru Pace.

    Să fi fost Walesa aşa de forţos ca să-l poată lua?

    Să fie premiul ăsta mult mai uşor decât crede lumea?

    Să existe o "gaură de vierme" pe care n-o ştiu decât iniţiaţii, prin care se ajunge mai uşor la acest premiu?

    RăspundețiȘtergere