marți, 19 octombrie 2010

Subiectul pufos (II)



Ieri am început să scriu despre subiectul pufos.

Unul dintre prietenii “gării” m-a ironizat un pic – “dalmaţianul  pufos???” şi parcă l-am şi auzit puf-nind în râs pe  Rădescu al nostru. 
Replica mea a fost excepţional de mediocră, aşa că n-o mai repet aici, fiindcă îmi place să mă fac de râs numai când vreau eu.


Ceea ce ar fi trebuit eu să-i răspund Rădescului (ah! deja mă simt Liiceanu post-dialog cu Herta Muller, când explica el ce  i-ar fi zis, de la obraz, dacă nu era laureată Nobel) era că nu dalmaţianul face subiectul în propoziţie, ci acei semeni ai noştri care se abat de la norma admisă de românul-cu-bască (întemeietor de familie, crescător de copii mulţi&sănătoşi, trăgător la şaibă din zori şi până-n noapte, umplător de frigider+congelator  cu crăpelniţă exclusiv umană, pentru el ş’ai lui…) şi îşi permit să deţină, să îngrijească şi – culmea inconştienţei – să iubească un animal.

E, oamenii ăştia care îşi rup de la gură pentru patrupedul  aşteptător la uşă, care-l duc la doctor când e bolnav şi-l lasă să li se urce în pat, care-l consideră un membru al familiei, îl respectă şi îl îngrijesc conform poruncii cu “iubeşte-ţi aproapele” – ăştia sunt subiectul.
Pufos, delicat şi aducător de speranţă.

Obiecţii?

19 comentarii:

  1. Asta da poziţie, nenică! Adevărată!:)))
    Să vezi ce-i fac lu' Ifim dacă nu-mi face şi mie o poză ca asta! Eu fiind negru, îţi dai seama, năşică Renata, ce poză ar ieşi?

    RăspundețiȘtergere
  2. Baghi, uite d'aia vă iubesc eu pe voi, pufoşii!
    Că imediat luaţi poziţie! :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Subiectul ăsta mă stinghereşte, pentru că nu mă pricep la pufoşenii. Am trecut, totuşi, prin gară, ca de obicei.

    RăspundețiȘtergere
  4. Subiectul meu nu e atît pufos, cît mătăsos: un cocker negru, tandru, răsfățat și curios ca un copil. Nu am cum insera poze aici, și de altfel nici nu prea are poze, e atît de negru incît nu se vede mai nimc din el îm fotografie. Se numește Tilică, de la Till (Eulenspiegel), doar că la Till nu a mișcat, și cînd i-am spus Tilică a venit fericit să fie luat în brațe.

    RăspundețiȘtergere
  5. Renato, nu stiu cum sa-ti multumesc, you made my day! Vasazica ma calific si eu in lotul "pufos" sau, ma rog, ex-pufos, avind in vedere ca sint deja 2 ani de cind Vasile nu mai e.
    Mi s-au spus multe, in aceasta viata, dar pufos ...

    RăspundețiȘtergere
  6. Super poza ! M-am amuzat singura...

    RăspundețiȘtergere
  7. Doamnă profesor,
    Cred că majoritatea cockerilor negri adoră numele astea neaoşe. Eu cunosc unul pe care-l cheamă Fane. Aşa scrie pe hăinuţele tricotate de stăpâna lui: FANE. E ultrabucuros să răspundă la numele ăsta! :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Augustine,
    amândoi suntem ex-pufoşi. Eu sunt mai exă ca tine, numai că timpul n-a prea rezolvat lucrurile.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ţipi, mă bucur că te-am amuzat.
    Poza e o furăciune de pe net. Căutam cu totul altceva şi-am dat de împătimitul ăsta după privit peşti în acvariu.

    RăspundețiȘtergere
  10. Veve,
    Aici e buba. Ori una din ele.
    Nu te-ai "amuzat singura" ci te-ai amuzat impreuna cu cei mai multi dintre noi.

    Exista multe locuri unde poti trai sentimente asemanatoare si nu singur(a). E necesar sa stii ca le traiesti impreuna cu altii.
    Ajuta nespus...
    Si-atuni mie nu-mi (mai) pare nimic ciudat ori ca lumea... e altfel decat trebuie.

    Oare care-s limitele lui "trebuie"?

    RăspundețiȘtergere
  11. Hai Hui : poate pentru tine lumea este asa cum "trebuie" sa fie. Pentru mine, nu exista cuvantul "trebuie" si am asa, o alergie cand mi se spune ca trebuie sa ...

    RăspundețiȘtergere
  12. "trebuie"-le meu are alta definitie pe care-i greu sa fie prinsa de cei ce vad TOATA LUMEA INTOARSA CU SUSUL IN JOS.
    "rebuie"-le meu este ca ca nu vreau sa privesc lumea precum liliecii atarnati cu cap'soarele in jos:)
    Asa ca ma acomodez, ma dau cu ea (lumea) pentru ca nu vad niciun avantaj certandu-ma cu ea:)

    Oare iar sunt rau?
    Sau doar incuiat pentru ca vad doar cum "trebuie" ;))

    RăspundețiȘtergere
  13. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  14. @HH
    Daca nu vezi, nu inseamna ca nu exista.
    Esti rau, dar nu pentru ca vezi cum "trebuie", ci pentru ca ai pretentia de la altii sa o vada cum o vezi tu.

    RăspundețiȘtergere
  15. Revin, ca să nu mă ia la ochi, "diacritica":)))
    Aşadar, aici se vorbeşte despre şoricei? Despre cei care stau cu susu'n jos?!
    Credeţi că dacă le-au crescut aripioare, au ajuns departe?
    Nu-i vedeţi că zboară doar noaptea?
    Mauuu! Ce nume, predestinat parcă, mi-a pus năşica Renata!:))) ..."Justiţiarul":)))

    RăspundețiȘtergere
  16. @ vorbesste ca sa nu taca,


    pretentia n-are nici in clin nici in maneca cu ce spun eu mai sus.

    daca orice xista trebuie sa ma afecteze pe tine ca individ inseamna ca am o problema mare.

    dumneata ai mai multe:)

    adica esti pe langa drum.
    veve stie ce spun. cand pare a nu sti evita sa stea pe drum, o ia pe aratura.
    dumneata sapi in gradina straina.

    RăspundețiȘtergere
  17. pro Ţipi sau Veve sau "lumea altfel"

    părerea mea, către Hai hui:
    TREBUIE e un cuvânt fără acoperire, dacă n-ai argumente. TREBUIE şi pe mine mă sperie şi devin suspicioasă, dacă nu e legat de vreo stihie a naturii, contra căreia TREBUIE să ne mobilizăm cu toţii.
    TREBUIE, când nu-l susţii cu argumente, e aproape o impoliteţe.

    Ţipi, alias Veve, e o femeie care a ajuns în Canada, nu tocmai conform viselor ei. Are o problemă de adaptare la limita dintre normal şi patologic. E dislexică. Nu sunt psiholog, aşa că nu pot să-mi dau cu presupusul dacă dislexia te aruncă în afara normei sociale sau eşti la limită.
    Citind blogul lui Ţipi aproape regulat, remarc că suferă de intoleranţă la ipocrizie.
    Asta nu mi se pare un handicap.
    Până o să mă lămuresc în profunzime în ce constă dislexia lui Ţipi, eu o consider o persoană normală, fără bube, doar că e alergică la TREBUIE.
    Unii sunt alergici la penicilină, la polen, la praf şi trec drept oameni normali.
    De ce ar fi Ţipi o excepţie?
    De ce are ea bube? Doar fiindcă nu admite preludiul înregimetării, ăla al cărui refren începe cu TREBUIE?

    RăspundețiȘtergere
  18. Unii au alergie la praf, altii la ipocrizie, altii la...Tzipi !

    RăspundețiȘtergere