luni, 11 octombrie 2010

Uuuunde e… iluziile mele, care le-am perdut?

După 20 de ani de experimente  nereuşite, tânăra democraţie românească arată din spate liceu, din faţă muzeu.  
Adică nici  n-a apucat  să se maturizeze, că s-a şi stafidit şi, la cum evoluează lucrurile, mi-e teamă  c-o pierdem cât de curând.
Într-un fel, dacă tot n-am avut norocul s-o vedem crescând, să ne ataşăm de ea, s-o cunoaştem, s-o iubim, e foarte posibil să nu-i observăm dispariţia şi, peste vreo cinci ani, să ne întrebăm “Da’ când a murit, frate?”

Probabil că n-o să ştim niciodată data şi ora.

Cine o s-o petreacă la groapă? Nu ştiu. Poate Băsescu.
Nu e musai ca cel care o omoară să se ocupe şi de funeralii. Deşi aşa ar fi frumos.
El odată i-ar scrie un poem d-ăla întristatu’, de băiat labil!  Şi-atunci ar veni automat şi  prostimea îndurerată, îngrămădindu-se mai ceva ca la sfintele moaşte,  să arunce câte-un pumn de ţărână pe coşciug.
“Da’ cine e moarta, bre?”
“ Nu contează! Persoană importantă, dacă a venit până şi domnu’ preşedinte la înmormântare.”  

 

14 comentarii:

  1. "Fuga din Serai"! Mişto! Măcar ăia aveau un motiv să fugă, aveau ceva în/la mână sau în/pe şa. Dac'ar fi să le urmăm exemplul, ce-ar trebui să luăm cu noi la repezeală? Zi-mi ceva, care ne este indispensabil... şi încă nu este aşa bine păzit (supravegheat, am vrut să spun).

    RăspundețiȘtergere
  2. Iifim,
    nu mă întreba ce-aş lua cu mine... aş lua tot ce pot.
    Întreabă-mă ce-aş lăsa aici: teama că orice-am face, orice-am drege, nimic nu se schimbă.
    Ştii, "răpirea" am pus-o acolo ca pe un simbol al kitschului absolut. Ceea ce, de fapt, începem să fim.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca titlul corect era "Uuuunde e… iluziile mele/ care le-am perdut pe ele?

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu am plecat, luând cu mine două valize. Am lăsat „valea plângerii” și iluzia că ceva se va schimba în bine...

    RăspundețiȘtergere
  5. Am revenit din pribegie, Renata, şi-mi pare bine de regăsire. Eşti la fel: spontană, rea, delicioasă, caustică, cursivă şi plină de aplomb.

    Ăăă, în legătură cu previzibilul deces al bietei (şi scumpei) noastre democraţii (aflată, oricum, în ultimul stadiu, dacă nu cumva în ultimul hal): oare la înmormântare se poate hăhăi?

    RăspundețiȘtergere
  6. La ce bun un lucru pe care nu-l poţi folosi în folosul tău?

    Dar despre lucrurile astea s-au mai scris. Şi nu de oricine.

    "δημοκρατία

    δημοκρατία... monstrule vorbareţ,
    Cu mii de limbi d'invidie mişcate,
    Nebunii las' în gura ta să cate
    Şi să te poarte cel meşteşugareţ.

    Căci cel mai lins cu vorbe afectate-i
    Şi cel mai rău şi cel mai pismătareţ.
    Şi-i proclama de mare cu strigare-ţi
    Pe orice negustor de vorbe late.

    Dar e firesc. . . destul şi prea destul ţi-i
    Acele mofturi scrise 'n mii de coale
    Prin care răii pun la cale mulţii."

    Nu-l judecaţi prea aspru, s-ar putea să aibă dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  7. Rădescule,
    era un refren de mahala pe vremuri... unde e iluziile mele, care le-am avut... nu-l găsesc pe net. Poate e prea vechi. Mă-ndoiesc că nu-l ştii.
    Dacă-l ştii şi mi-l găseşti, ţi-aş rămâne recunoscătoare! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. La dv., domnule Săceanu, cel mai bun lucru e că aţi plecat la timp şi, cred eu, n-aţi plecat degeaba. Fiindcă unii pleacă degeaba. Pleacă să ducă tava pe englezeşte/italieneşte/nemţeşte, numai să n-o mai ducă pe româneşte. Desigur, e vorba de mult mai mulţi bani. Poate că pentru ei e bine, sunt oameni care se simt împăcaţi aşa.

    RăspundețiȘtergere
  9. Floriiiiiin Matei!
    Bine te-ai întors din pribegie!
    Dă-o-ncolo de democraţie! Nici n-am citit ce scrii despre ea, deşi, da, cred că se poate hăhăi la înmormântarea ei, fiindcă unii hăhăie de râs şi alţii hohotesc de plâns - zgomotele se amestecă...
    Important e că te-ai întors. Credeam că ai păţit ceva şi nu ştiam pe cine să întreb. Eşti bine? Sănătos? Ochei? :))
    Treci la treabă!

    RăspundețiȘtergere
  10. ElZap,
    Nu ştiu cui aparţin versurile. Am luat un vers la întâmplare şi i l-am dat lui Google, să-l ronţăie el îm burtica lui... Ăsta: "Căci cel mai lins cu vorbe afectate-i" ... M-a luat ameţeala pe unde mă poartă.
    Din pricina cuvântului "lins", mă duce până şi la Ciutacu! Asta-i prea de tot!
    Spune-mi tu cui aparţin strofele?

    RăspundețiȘtergere
  11. @renata

    Nu toate versurile lui Eminescu au fost publicate pe net.

    Unele nu au fost publicate nici în opera completă.

    Astea de pilda.

    http://www.trilulilu.ro/razadelumina/a09acd77519d7f

    Din fericire alea de sus găseşti aici:

    http://eminescu.petar.ro/

    Opera completă, Volumul IV, Democratia.

    RăspundețiȘtergere
  12. Mulţumesc mult, ElZap!
    Netul e bun, dacă ştii unde să cauţi.

    RăspundețiȘtergere
  13. @renata

    Să i-o zici şi lui Băsescu!

    Google îi dă răspunsul numai dacă ştie ce vrea să caute. Văd că mai e şi pe-aici:

    http://agonia.ro/index.php/poetry/145158/Democra%C5%A3ia

    RăspundețiȘtergere
  14. E prematur să-i zic ceva lui Băsescu.
    Nu ştiu, exact, ce cuvânt a căutat el pe net, poate unul din ăla pe care-l foloseşte CTP-ul cu relaxată nonşalanţă (!), iar CNA-ul îl amendează cu bucurie...
    Cert e că Băsescu n-a scris "taraxacum" pe Google, şi-a ajuns la "păpădie"!

    RăspundețiȘtergere