sâmbătă, 9 ianuarie 2010

"Din bube, mucigaiuri şi noroi..."

“Honorius e fiul prietenului meu de familie Silviu. ca si prieteniile, blogul e o chestiune privata; la fel si blogroll-ul. da, m-a platit foarte scump Prigoana sa-i fac reclama-n blogroll din banii pe care-i da Negoita pentru ridicat gunoaiele; din impozitele locuitorilor Sectorului 3, evident. in sfarsit, fac si eu o afacere cu PD-L! i l-as fi bagat si lui Stroe; daca l-ar fi avut. asa, n-am decat alternativa de a-l invita-n emisiune; avantaj el.
zoso n-a visat niciodata sa-si vada linkul la mine pe blog; nici macar in vreo postare, daramite-n blogroll. EBa nu cred ca stie sa scrie. daca e-n stare sa puna ceva pe un A4 si sa-i bage cineva marfa pe wordpress, n-am nici o problema s-o mentionez. alte nelamuriri?
De Victor Ciutacu pe 8 January 2010 la 7:20 pm

Îhî… zic. Şi-mi întind oasele bătrâne.
Mai iau o gură de cafea. Cică nu-i frumos să te întinzi în public. În public nu, da’ în privat e voie şi e sănătos. Tragi de cutia toracică, mai faci loc de-o ţigară.
Nu-s decât eu cu blogul meu acasă şi “blogul e o chestiune privată” . Corect, dom’ Ciutacu!
Blogul e un fel de – cum genial grăit-ai matale – “mintea mea în gândul ei”.
Po’ să scrii pe el ce vrei.

Uite io, de pildă, o să scriu acuma aşa:

Iarna nu-i ca vara.
Primăvara mai e câteodată ca vara. De soare, luminos, plăcut… Mă uit pe fereastră. E o zi de iarnă minunată, soare, luminos, plăcut. Parcă-i primăvară. Păi dacă primăvara, când e soare, luminos, plăcut e cam ca vara, înseamnă că şi iarna , când e soare, luminos, plăcut e tot cam ca vara.
Punct. Şi de la capăt.
Iarna e ca vara.

Ai văzut, dom’ Victoraş, că se poate?
Pot şi eu, toată lumea poate, nu numai domnia voastră, să dovedim cumva că iarna e ca vara.
Că de-aia avem blog privat, să scriem pe el ce-i trece minţişoarei noastre prin gândul ei. Nu e treaba noastră că citesc şi alţii. O fac pe riscul lor. Dacă-s proşti, să citească!
Şi ce dacă ieri le-am zis că iarna nu-i ca vara şi azi le zic că stai, domne, că în anumite situaţii, dacă totuşi, sincer vorbind, fără prejudecăţi…
Mă poate acuza cineva de inconsecvenţă? Nu. Am construit raţionamentul din alt punct de vedere.

Observi? Deja am folosit de două ori cuvântul magic PUNCT şi o dată întreg sloganul electoral al prigonitului junior, vreau să zic că, dacă voiam să-i fac campanie, uite, mie îmi iese şi-aşa, discret, printre rânduri, nu-i nevoie să-l aplaud ca foca, la circ, nu-i nevoie să mi-l încrustez în blogroll.

Ce intenţionez eu, de fapt?
Să-l fac simpatic pe micul gunoier. Să dea lumea cu click pe punctul portocaliu şi pe 17 ianuarie să pună ştampila tot pe punct.
Nu prea-mi vine mie a crede că piţiponcul s-a gândit la punctul masonic.
Nu ştiu dacă ce naşte din gunoaie masonerie mănâncă.

La ce mi-ar folosi să mă mierluiesc niţel pe lângă băieţelul lu’ tata?
Nu ştiu. Aşa. Poate-mi foloseşte când s-o alege. Mie îmi ia gunoiul la prăvălie ROSALUL şi poate că m-ar aranja să mi-l ia mai des şi mai ieftin. Măcar atât. Adică un fleac. Nu-mi ciuruiesc eu conştiinţa din atâta lucru.
Io, tot aşa, ca şi dumneata, nu-mi place de ei. De pedelei. De fapt, nu-mi place de niciunii, dar dacă ar intra, zic, prin absurd, Bahmu la mine în prăvălie, să-şi ia un hap de cap sau un deodorant - că în lumea lor mai pute, de! - crezi că aş da-o afară?
Nu. M-aş zâmbi frumos la ea, i-aş da şpreiu cadou şi când ar zice, “Nu vrei, dragă, să ne facem prietene de familie?”, n-aş refuza.
Înţeleg că nu-i rău să fii prieten de familie cu Silviu şi cu Bahmu. E chiar marfă! Zici că omu’ are caracter.

Te cred! Toţi avem. Important e ce facem cu el.
Cum ni-l prigonim.
Hai, c-am glumit!
Acesta este un pamflet, zice la radiogorila, dar nici să nu ne batem joc, tot acolo zice.
Adică să ne întindem la caşcaval, dar numai cât ne ţine plapuma.

10 comentarii:

  1. Pentru unii oameni este greu să stea vertical.
    Faptul că omul este o fiinţă bipedă, nu-i împiedică pe unii să meargă pe brânci.

    RăspundețiȘtergere
  2. Lui ElZap
    Mda... pe brânci.
    Unii, când merg pe brânci, au tupeul să susţină că stau în poziţie erectă, dar că nişte rău-voitori au trucat filmul şi l-au dat sucit cu 90 de grade în sens invers acelor de ceasornic.
    Noi însă, îi recunoaştem după poziţia genunchilor, ambii îndoiţi.
    Se pare că ăştia cred că phtoshopul şi ipocrizia salvează România.
    Că cred, nu-i nimic. Dar sunt dispuşi să jure pe Biblie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Excelent scris, Renata, nu ştiu ce aş mai putea spune mai mult de atât. Sunt curios dacă, în situaţia (din păcate puţin probabilă) în care ar citi rândurile tale, genialul ar avea vreo secundă de insomnie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ştii, Florian, pe mine nu mă deranjează foarte tare faptul că unii au ales să mănânce rahat (cu polonicul sau în doze homeopate). Mă supără însă când susţin că are gust de dulceaţă.
    Evident că Ciutacu nu va citi niciodată aici.
    Cândva, nu demult, o persoană care face presă îmi zicea că i se pare cu totul aiurea ca, ziarist fiind, să-ţi faci blog, fiindcă dacă ai ceva de scris, scrii la tine la ziar, dacă nu poţi, mai bine te laşi.
    Sigur că şi afirmaţia asta poate fi amendată. Dar în linii mari, e corectă.
    Dom' Ciutacu şi Roxana sunt două personalităţi jurnalistice foarte diferite. Cea din urmă e numai o fostă jurnalistă. Asta, cel puţin, îi deosebeşte esenţial.
    El e foarte cu picioarele pe pământ, ea e dusă cu pluta. El ştie să orânduiască vorbele în propoziţii şi paragrafe astfel încât să te facă să-l citeşti, ea n-are nicio taină cu scrisul, adică nici prin minte nu-i trece că habar n-are ce e aia scris.
    Roxana, totuşi are un fel de amnezie naivă, e capabilă să susţină idealuri secvenţial, să o rupă cu crezurile ei rând pe rând, fără să se neliniştească de asemenea cameleonism. Azi strigă hai,Duda!, mâine strigă hai, România! cu dom doctor Oprescu, poimâine îl proslăveşte pe Crin, după ce-l scoate din zoaiele în care tot ea îl băgase cu ceva timp în urmă. I se pare normal. Poate e o formă de naivitate, de superficialitate, nu ştiu.
    Tonomatul genial însă, când schimbă macazul, are infatuarea să se autoargumenteze, să-şi găsească propria lui logică, teribil de inteligentă pe care noi, prostovanii, n-o pricepem.
    Senzaţia mea de prostovancă e că ambii insultă logica cititorilor.
    Ceea ce ii aseamănă însă până la confuzie, este că amândoi sunt alergici la opinii diferite de ale lor şi devin mojici în replică. Nu suportă să fie contrazişi. Când n-au argumente te jignesc (ea) sau îţi reamintesc că blogul e proprietate privată (el).
    Dacă însă îi lauzi, îi pupi, le cânţi ode, îţi fac onoarea să-ţi răspundă, ba mai bagă şi-un emoticon zâmbăreţ (mai ales ea).
    Asta e, îmi pare rău, comportament de mic dictator.

    De-aia îi ţin pe amândoi în blogroll şi îi citesc şi am grija lor, fiindcă e bine să te uiţi des la antimodele, la ceea ce se poate încadra pe scurt la rubrica miliţienească "Aşa nu!", ca să nu cazi în greşeală. :))

    La antipod l-am descoperit ca pe o plăcută surpriză pe Adrian Năstase (ar trebui să scriu odată despre el) care răspunde politicos şi argumentat comentatorilor săi. Poate că şi blogul lui e moderat, dar cel puţin nu-ţi sare asta în ochi.
    Mi-e teamă că m-am întins la vorbă!

    RăspundețiȘtergere
  5. Re,
    Cred ca nu te-ai intins deloc, ai fost foarte binevenita si exact in limitele bunului simt. Rara avis.
    Daca n-ar fi si cate-o Zazanie pe-aici poate ai fi prea plicticoasa fiind doar naturala si precisa.
    Si daca n-ar fi si cate unu' care sa faca teoria mucilor verzi....
    Adica, unde naiba ar mai fi "opozitia"?

    Saru'mana:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Vă salut, domnu' Hai-Hui!
    Adevăr grăiţi! Dacă opoziţie nu e, nimic nu e. Măcar aici să găsim ceva opoziţie, fiindcă dincolo, la ei, opoziţia e mai mult de formă.

    RăspundețiȘtergere
  7. Renata,

    Întâi că, dacă tot ai ajuns la concluzia că iarna e ca vara, nu-ţi mai trebuie o plapumă pe care s-o măsori când te-ntinzi.
    Apoi, vreau să-ţi fac o mărturisire: şi eu am un prieten gunoier, e drept că nu de familie. De câte ori cobor de la etajul IV, unde locuiesc, pe alee, în dreptul celor cinci pubele aliniate conştiincios de prietenii mei, gunoierii, unul dintre ei, mereu acelaşi, mă interpelează amical: n-ai de-o cafă, şefu'? Mai că nu mă bate pe umăr! Normal că am, ar fi culmea ca taman pentru el să n-am!
    Tu, însă, nu vorbeşti de prietenul meu, gunoieru', tu vorbeşti de prietenul lui Ciutacu, gunoieru'. Ba, aş zice, că te referi la întregul Clan Bau-Bau. Ai auzit de Clanul Bau-Bau? ,,Fungus the Bogeyman'', în versiune originală, o ecranizare a cărţii scrise de britanicul Raymond Briggs, în regia lui Stuart Orme. Superbă producţie!... Cu tot tacâmul: mucigaiuri, bube, scârne, fungide, haznale, igrasie, etc.
    Altfel, îţi doresc să-ţi calce pragul prăvăliei maiestuoasa Bahmu... Apropo, ţii pliciuri?

    RăspundețiȘtergere
  8. Florine,
    Uluitor mă simt după comentariul tău!
    Aproape că îmi revine speranţa că suntem mai mult de doi şi-un sfert, poate chiar 3,14 care putem face pi-pi cum vrem noi, indiferent din ce parte bate vântul.
    O să mă străduiesc să văd şi eu filmul ăsta, de care zici. Măcar fiindcă fungii şi antimicoticele sunt pe fişa postului, la mine.

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu te-ai întins la vorbă, Renata. Mi-a plăcut mult ce ai scris, mai ales că eu am păţit cu cei doi exact ce ai spus tu. Când am avut o altă opinie decât a genialului, m-a ameninţat că dacă îl mai contrazic bă banează, iar Roxana m-a făcut albie de porci că l-am criticat pe Duda şi i-am luat apărarea lui Crin.

    RăspundețiȘtergere
  10. *„Mă banează”, nu „bă banează”. Mereu mă grăbesc şi nu verific ce am scris, fir-ar să fie.

    RăspundețiȘtergere