luni, 11 ianuarie 2010

Un film pe care aş vrea să-l vedeţi

Aseară m-am uitat la un film pe HBO.

De obicei îmi caut un film cu mult sânge, multe cartuşe, mult NYPD, mult dialog pontos, multă miştocăreală sclipitoare, treacă de la mine şi-un ţânc de şase ani, spontan şi înţelept, care ştie că, dacă o încurajează pe mă-sa să şi-o tragă cu un nene cu bicepşi lucraţi, o să aibă cu cine se duce la meci, o să-l ciufulească şi pe el cineva ca-ntre bărbaţi, o să fie şi ea mai fericită, într-un cuvânt el, puştiul, o să aibă, iar, un tată.
De obicei n-apuc să văd finalul fericit, deja mi se închid ochii la primul schimb de focuri mai serios în care un poliţist bun e împuşcat în femurală sau direct în carotidă, mai face o ultimă băşcălie optimistă din balta de bulion care se lăţeşte în jurul lui şi-n care colegul îl zgâlţâie disperat - stei uiz mi sau, mai nasol, teic it izi, ca să ai ce povesti nepoţilor.
La cadrul următor, unde colegul rămas în viaţă e singur la el acasă, bea ceva şi ascută “Stay with me”, de obicei adorm.
A doua zi, singurul lucru pe care mi-l amintesc e că am adormit cu televizorul “aprins”.

Aseară, nu.
Ştiam că se dă filmul ăla pe HBO. M-am aşezat să-l văd, fiindcă bănuiam că trebuie.

Era un film despre frig şi cuvinte.
Frigul e subînţeles, iese din ecran şi intră în tine, ca un alien invizibil, de-ăla care depune ouă şi naşte monştri de frig, în locul pe care noi îl numim plexul solar.
Cuvintele vin mult mai târziu, le aduce DEX-ul, care în film joacă personajul negativ, el e inculpatul, criminalul în serie, ucigaşul care – negru pe alb - extermină eroul pozitiv al poveştii, cuvântul CONŞTIINŢĂ.
Un personaj secundar, un serv aproape inactiv, un mult prea tânăr poliţist de la judiciar, pe nume Cristi, încearcă tot filmul să salveze conceptul de CONŞTIINŢĂ.
N-are cum. Definiţia lui e precară, e fără girul Academiei Române, o bălmăjeală nespectaculoasă:
“Conştiinţa e ceva ce pe mine… e acel lucru care mă opreşte să fac ceva rău…, ce aş regreta după.”

Şi vine DEX-ul, şi zice definiţia adevărată, formă de reflectare a.. şi a… semnificând… şi filmul se termină prost, cu organizarea unui flagrant, conform schemei desenate pe tablă de chiar acel tânăr poliţist pe nume Cristi, care purta acelaşi pulover de patru zile, care era însurat cu o profesoară de limba română, care îşi denumea, în mod eronat, informatorul , “turnător” şi care nu ştia că “LEGE” e definit la litera “L”, că “MORALĂ” e definit la litera “M”, că nu există în DEX o definiţie pentru LEGE MORALĂ, prin urmare ea nu există, o găseşti definită la HAOS.

Cum? Lege morală = haos?
Da.

Adică nu există lege morală?
Da, nu există.

Adică Porumboiu, ăsta, face un film, în care un poliţist de la judiciar scrie rapoarte fără greşeli ortografice şi sprijină opt zile un stâlp de beton, într-un filaj de care nu era nevoie, doar ca să i se dovedească faptul că e gata-bătut, cu DEX-ul, nici măcar cu LEGEA, în ultimele 20 de minute ale filmului?
Da.

Bine, atunci…

Atunci să dăm pe alte canale.
Să dăm oriunde viaţa e conform aşteptărilor, conform statisticilor, conform Academiei Române. Să dăm acolo unde ni se spune ce e bine şi ce e rău, fără a ne mai munci noi creierii.
Să dăm acolo unde e bine şi cald, unde mocneşte iluzia în sobă, unde e “şi tu poţi fi – adidas torsion”...
Să dăm în REALITATE.

Care? Asta în care trăim?

Mulţumesc, nu!

Prefer un S.F. filmat în timp aproape real, cu profesoare de română măritate cu poliţişti de judiciar, care au drept şef un colonel care a auzit nu numai de DEX, dar şi de maieutică.
Sunt şi rămân un fan SF, pentru că ştiu sigur că, întotdeauna, mai există cealaltă soluţie.
De-aia am îndurat frigul acestui film, pe care vi-l recomand cu căldură:
“Poliţist, adjectiv”.

13 comentarii:

  1. Adrian, bine ai venit pentru prima oară aici!
    Ludmila asta... nu e actriţa din "Gară pentru doi"?

    RăspundețiȘtergere
  2. N-am văzut filmul, aim sorii, ca să fiu în trend scriptic cu tine... Şi mie-mi place SF. SF. ILIE, de exemplu, pentru că întotdeauna unchiu' Ilie dă de băut. Nu ca văru' Nelu, avaru' ăla care, mai mereu de SF. ION se preface că-i răcit cobză.

    Da' să ştii, Renata, că am văzut şi eu odată un film cu un poliţist bun ciuruit taman în moalele vintrelor şi care, cu o condamnabilă invitaţie la desolidarizare, făcută partenerului găurit doar într-un omoplat, îl implora să alerge, aşa, înroşit, după bandiţii care spărseseră o bancă dintr-un orăşel uitat de timp din Dakota de Sud. Atâta doar că tipu' ăla cu insigna-n portofel zăcea într-o baltă mai selectă, de ketchup Heinz, mai dulceag şi mai lipicios decât cel produs la firmele Red Field. În final, inspectorul-şef, care, din neglijenţă, probabil, îmbrăcase pijamaua direct peste maieutică, a fost trezit din somn în dricu' nopţii, fiind chemat să rezolve cazu'. Ceea ce a şi făcut, în concordanţă cu LEGEA MOR(T)ALĂ ce domnea în oraş... The end!

    RăspundețiȘtergere
  3. Florin Matei,
    dincolo de excelentul excerciţiu de replică pe care mi-l dai, eu te rog, dacă vreodată ai chef şi timp, vezi filmul despre care vorbesc!
    E un argument că bunul simţ inteligent, discret şi nemuritor, încă există.

    RăspundețiȘtergere
  4. M-ai convins ! Neapărat îl voi viziona. Merci !

    RăspundețiȘtergere
  5. Revin : mi-e nelaîndemînă modalitatea asta de a rescrie cuvîntul de control . Probabil că nu numai mie. Mă întreb dacă ţi-e atît de necesar...

    RăspundețiȘtergere
  6. Daca-ti fac atat de rau "filmele grele", te sfatuiesc cu ingrijorata afectiune sa renunti la ele . Macar o vreme...

    RăspundețiȘtergere
  7. Matilda,
    am remarcat şi eu, cu surpriză, că am un cuvânt de contol pe blog.
    Dacă reuşesc să-l scot, promit că o fac.
    Dar dacă nu...
    În definitiv are şi netul legile lui draconice. Putem trece peste asta? :)
    M-ar bucura să vezi filmul.
    Azi m-am gândit toată ziua la el.
    E emblema unei Românii mici, cât un cătun, unde oamenii se salută şi se respectă fără să ştie ce culoare de ochi au măcar, unde se pune la cale o ţară încă vie, care mai poate fi salvată, cândva, în viitor.
    De aceea îl trec la SF-uri. Vizuina ultimei speranţe.
    Rezerve strategice.

    RăspundețiȘtergere
  8. Zâzanie,
    te vei supăra dacă nu îţi mai răspund?
    Măcar până îţi trece epidemia de imbecilitate.

    RăspundețiȘtergere
  9. Insinuezi ca s-ar mai fi molipsit careva pe blogul tau cand zici "epidemie"?

    Multumesc, nu-mi raspunde, nu am timp de raspunsuri...

    RăspundețiȘtergere
  10. Coanelor, ma enervati, deja.
    Ajungeti sa va aruncati de-astea...imbecila, isterica...ce naiba aveti?
    Oricum nu aveti nici una dreptate. Ce sa zic- Cutarica ii place Renatei si nu ii place Zizaniei! poftim motiv de paruiala. Eu credeam ca asta cu placutul e "la liber", fiecare place pe cine vrea.
    Renata, nu pot comenta la obiect, pentru ca nu am vazut filmul; promit sa il caut.

    RăspundețiȘtergere
  11. Ina,
    după ce vezi filmul ăsta... eu, Zâzania, X, Y... nici că mai contează.

    RăspundețiȘtergere
  12. zazanie scunpa(!),
    altu maica nu mai face ca-i batrana deci raman unu la parinti.
    epidemia de care zici tu are focar altundeva, daca vezi filmu Renatei (cu R Mare) sunt sigur ca-l vei afla. uite-asa am io, presimtar'le mele in ce priveste concluziunile Renatei against zazania ta. fara sa vaz filmu chit s-ar putea sa-l aflu singur si fara de plata.
    intrus ori cum vrei sa-mi zici, am aceleasi drepturi la cuvant ca si tine cata vreme nu te-njur in casa gazdei. si nici n-am s-o fac oricat de rautacioasa ai fi pentru ca-mi placi asa cum esti. si daca vreodata pielea actuala nu-ti va fi de-ajuns, intra-ntr-a ciutacului ca oricum el joaca batuta pe loc intr-una mai mare decat poate duce.
    zic si eu nu dau cu paru.
    direct nu pe ocolite.

    RăspundețiȘtergere