marți, 12 ianuarie 2010

Îngropată de vie





Un dinozaure bătrân şi Mogul pe deasupra notează pe blogul său că, “dacă nu scoatem din amorţire România tăcută, în curând decenţa va deveni o infracţiune iar bunul simţ – o contravenţie”.

Mi-e teamă că foarte curând se va întâmpla asta, mai devreme decât ar putea România tăcută să iasă din amorţire.
Ea e doar o sintagmă difuză, o metaforă, un fel de “ţara mea de dor”, e malul râului unde ai zăcut până te-a cuprins frigul şi înserarea, cu ochii în gol, gândindu-te la nimic, e o raită prin piaţă sâmbăta la prânz, printre morcovi, pătrunjel, ardei graşi şi mormane de cartofi, e sibianca veşnic răcită, care vinde dintr-o găletuşă de plastic brânză de oaie ilegală, bună, grasă, adevărată, în cotlonul format de magazinul de peşte şi frizeria cu două locuri, e şoferul pe care l-ai lăsat să-ţi intre în faţă fiindcă voia să schimbe banda şi te salută scurt, cu avariie, în semn de recunoştinţă.

România tăcută e gestul reflex de-a te apleca să ridici de jos ceva ce i-a picat altuia din plasă şi nu mai are mâini libere, e atunci când te sună cineva cu care n-ai vorbit demult şi nu-ţi cere nimic, vrea să ştie doar ce mai faci, România tăcută aleargă după tramvai, cumpără pâine unui vecin aproape nedeplasabil, trăieşte din salariu , îşi ia de lucru acasă şi înţelege că n-au fost bani de primă şi pentru ea, România tăcută îşi începe solicitările cu “vă rog” şi le încheie cu “mulţumesc” .
România tăcută e doar umbra României vocale şi-n timp ce ultima bate cu pumnul în masă că până şi-un Aston Martin se strică, prima stă cu mâna la gură, intimidată, ţărancă proastă, că nici n-a auzit vreodată de domnul acesta.

Mi-e teamă că, dacă ar fi să se trezească vreodată, România tăcută o va face prea târziu şi singurul ei gest de revoltă va fi să bată cu pumnii într-un capac de sicriu peste care s-a răsturnat pământ şi s-au plantat cârciumărese, o va face prea târziu şi fără rezultat, iar nu cum am văzut eu într-un stupid film american care se intitula chiar aşa: “Îngropat de viu” şi se termina cu bine.

16 comentarii:

  1. fain rau textul. Hai, mai Renata, sa fim optimisti...cine stie?! poate Romania tacuta va supravietui, totusi...compar-o si tu cu Die Hard, daca tot o compari cu filme americane!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă o ţinem tot aşa, Ina, o să-mi vină la îndemână s-o compar cu Mattrix. Ce zici?

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu nu mă voi referi la România tăcută, pentru că nu cred că există aşa ceva. A, dacă ţara asta e confundată cu România resemnată, da, treacă-meargă. În fond, resemnarea şi tăcerea fac casă bună. Eu cred, mai degrabă, că România e mult mai gălăgioasă decât lasă să se întrevadă această găselniţă de tip nou. Numai că e gălăgioasă degeaba, adică vorbeşte în pustiu. N-o aude nici dracu', dacă dracu' există cumva. Apoi, mă îndoiesc ca tocmai România tăcută să fie ţara care să-l dea pe faimosul Mutu.
    Mai mult, dacă ar fi să se trezească vreodată, România - fie tăcută, fie diareică (verbal) - s-ar trezi în rate. Când ar fi treji ardelenii, ar dormita moldovenii, şi când ar aţipi bănăţenii, ar sta de veghe dobrogenii. Niciodată nu s-ar sincroniza locuitorii ei, astfel încât să se simtă trezia asta de la un capăt la altul.
    Mai am o nedumerire: premierul României tăcute e tot Emil Boc? Ar fi culmea ca un tip care turuie la foc automat să conducă o ţară de tăcuţi. Iar lângă el, sau deasupra lui, un chior să dirijeze o ţară de orbi.
    Nu închei până nu mă refer şi la ultima ta propoziţie. Brrr!... M-am gândit de multe ori că nimic nu poate fi mai rău în viaţă decât să fii îngropat de viu. Brrrr!...

    RăspundețiȘtergere
  4. De fapt, Florin, hibernăm.
    Am scos puţin nasul în 90, parcă se iţea primăvara, dar imediat a început iar să ningă şi ne-am băgat la loc, în vizuini.
    Problema noastră e că nu hibernăm în aceeaşi mare vizuină comună, nu schimbăm gânduri, vise, energii, temperatură de-a lungul hibernării. Stăm fiecare, unul până la 4-5, în vizuini mici şi ne îngrijim să avem suficient noroc ca să ne chibzuim bine rezerva de hrană. Aia alocată per vizuină.

    Am văzut odată, într-o cameră de incubatoare cu sugari tineri, de cel mult 24 de ore vârstă, ceva fenomenal. Doi tipi din ăştia, nu mai mari decât o pâinişoară, sedeau unul lângă altul dormind şi probabil visând. Unul a oftat într-un fel anume, s-a încruntat şi s-a mişcat puţin. La nici o secundă celălalt a avut exact aceleaşi reacţii. nu se mişscase în atmosferă un centimetru de aer, şi totuşi eu au făcut, unul după altul, dormind, chestiile astea.
    Am fost convinsă că şi-au comunicat ceva, prin somnul lor de începători în ale somnului.
    Dacă ne-am păstra măcar jumate din instinctele şi percepţiile de sugari, din comuniunea asta aproape supra normală, lucrurile ar sta cu totul altfel.
    Din păcate, intervine educaţia, civilizarea şi involuăm.

    RăspundețiȘtergere
  5. io-s tare ciudos Renata. bag sama ca popor avem nevoie de "clicuri" sa iesim din amorteala in '89 o fost Lazslo Tokes, amu zilelea astea o trebuit sa moara Tecu sa ne apuce iar isteria, chiar referitor la ultimul exemplu stau si ma uit la televizor la marea imgramadeala la vaccinare si zic si eu ca tine nu de mult. sa rad, sa plang?!! nici eu nu stiu ce sa fac cand vad ce vad

    RăspundețiȘtergere
  6. Renata,

    La "radu stroe honorica, blah-blah..." al Roxanei am aflat o veste rea. Te rog ia legatura cat poti de repede cu Roxana si roag-o sa inceapa o actiune de ajutorare a Juliei, Sa vorbesca cu Florin pentru confirmare, stie ea care Florin, cel de pe blogul ei si-apoi sa contacteze pe Mihai 4, pe mine si pe oricare altcineva care vrea sa ajute. Saru-mana.

    RăspundețiȘtergere
  7. codeus,
    isteria de la vaccinare nu-i chiar o ieşire din amorţeală. E exact ce spui tu: un val scurt de isterie colectiva, provocată de trunchierea ştirii despre moartea actorului. Omul era grav bolnav de dinainte, măcar că nu ştia. ORICE gripă l-ar fi putut aduce la moarte.

    RăspundețiȘtergere
  8. Hai-hui, ţi-am scris un mail.
    Revin cu veşti, cum aflu ceva.

    RăspundețiȘtergere
  9. Doar F spunea(off topic)...
    Cu foarte mare placere!

    P.S. Omul sfinteste locul.

    RăspundețiȘtergere
  10. Mi-e teamă că România tăcută nu este numai cea pe care o zugrăveşti tu, Renata. Mai sunt şi cei a căror concepţie de viaţă este „je m'en fous”. Dacă e să vorbim depre cei care „tac” la alegeri, adică jumătate din populaţie, mi-e teamă că majoritatea sunt de acest fel. Iar din cealaltă jumătate, jumătate mai bine ar tăcea şi ei.

    RăspundețiȘtergere
  11. "Doar F",
    poate fi un nick ciudat sau tocmai cel potrivit.
    Mă bucur că eşti aici. Off/on topic...
    Nu număr accesările blogului, nu am publicitate şi nu câştig bani din intrări.
    Dacă treci cu un comentariu sau doar să ne salutăm (măcar că eu chiar nu te cunosc) e perfect pentru mine.

    RăspundețiȘtergere
  12. Florian,
    zona despre care vorbeşti tu îi poate include sau poate fi inclusă celei despre care vorbesc eu.
    Exită Ro. tăcută, Ro. inertă, Ro. bătătoare de câmpi şi cei care guvernează cele 3 Românii. Guvernează şi sug. Din toate cele trei "loturi".
    Povestea ar fi extrem de simplă dacă cele trei mulţimi nu s-ar întrepătrunde.
    De pildă, un inert, care nu vine la vot, poate fi un tăcut atât de sleit de puteri şi speranţă, încât nul mai interesează ce se întâmplă în jurul lui.
    Uneori mă întreb dacă nu cumva inacţiunea e forma de maximă luciditate şi "pedepsire", atunci când o parte dintre noi se duc să-şi depună votul, convinşi fiind că jocurile sunt deja făcute.
    Ce s-ar întâmpla dacă la un tur de scrutin de-asta, prezentarea la vot ar fi ZERO?
    Ce s-ar întâmpla atunci? Ai vreo ipoteză?

    RăspundețiȘtergere
  13. Prezenţa la vot zero e imposibilă. Măcar cei înscrişi în cursa electorală şi tot se duc să se voteze. Dar mi-ar plăcea o prezenţă de 10-15%, care cred că ar face curăţenie zdravănă în cloaca politică. Problema e că nu se va ajunge niciodată acolo. Oricât am vrea noi să aplicăm această formă de „pedepsire”, se vor găsi suficiente găleţi de plastic, sticle de ulei şi pungi de zahăr care să mobilizeze conştiinţa boborului.

    RăspundețiȘtergere
  14. Ma numesc Kristen Van Weyenberg. Soțul meu m-a lăsat pe mine când aveam 6 luni însărcinată cu fiica noastră în 2016 și s-a mutat cu amanta lui de atunci, nici măcar nu are grijă de noi amândoi. A trebuit să fac 3 schimburi în fiecare zi pentru a-mi plăti facturile și pentru a avea grijă și de fiica mea. Luna trecută am întâlnit un articol online care spunea cum Lordul Zakuza a fost atât de util pentru mulți oameni din restaurarea vieții lor de dragoste distruse. L-am contactat și mi-a spus că îmi va restabili căsătoria în 48 de ore cu puterile sale magice și am crezut în cuvintele sale că soțul meu se va întoarce și „va umbla”, în 48 de ore după ce am contactat Lordul Zakuza, soțul meu a revenit implorând spunând că nu știe ce a venit peste el, că-i pare rău și mi-a promis că nu o să renunțe niciodată eu și fiicei mele din nou, sunt atât de recunoscător pentru el pentru restabilirea căsătoriei mele. WhatsApp acest număr +1 (740) 573-9483 sau trimiteți-l prin e-mail pe (doctorzakuzaspelltemple@hotmail.com) pentru mai multe întrebări dacă aveți nevoie de ajutorul lui.

    RăspundețiȘtergere