sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Din grabă...

Cum a descoperit Fleming penicilina?
Zice-se că din grabă.
A lăsat o placă Petri în laborator, placă pe care însămânţase o tulpină bacteriană. A stins lumina, a încuiat şi dus a fost. Gurile rele zic că în vacanţă. Aşa o fi! Cert e că a lipsit mai multe zile şi când s-a întors, cultura bacteriană murise, mediul de cultură era acoperit de mucegai şi…
La “şi” intră în istorie Penicillium Notatum.
Antibioticul salvator care a pătruns şi-n folclorul urban - “Tu ziceai că eşti virgină/Şi-acum fac penicilină…” , iertat să-mi fie citatul vulgar, dintr-un text vulgar , strămoş îndepărtat al versurilor cu care ne delectează azi alde Guţă, artistul manelei prezidenţiale.

Ce ne spune nouă întâmplarea asta?
Că o acţiune umană măruntă, o scăpare, o sprinţară neglijenţă (cum i-ar zice, poate, domnul Pleşu) poate schimba istoria.

Într-o enciclopedie a manipulării, la capitolul, “Băi, dar eu chiar am crezut!”, peste enşpe ani, o să figureze actorul numit Bendeac, cu textul său, intitulat HONORIUS PRIGOANĂ.
Are importanţă ce zice el acolo, pe blog?
Are!

În primul rând e destul de semnificativ cine zice.
Vreo chivuţă? Vreo bambooistă? Vreun piţiponc semialfabetizat care-şi bea cafeaua în Dorobanţi şi ia prânzul la Paris, dacă vrea muşchiul lui, dar mai ales avionaşul pe care i l-au făcut părinţii cadou când a reuşit să treacă dintr-a treia într-a patra?
Nu! Scrie despre Honorius Prigoană chiar Mihai Bendeac, un tânăr şi talentat actor, pe care mulţi tineri din generaţia lui îl admiră şi-l urmăresc la televizor, îl aplaudă, l-ar putea avea ca model. Ar putea să-l creadă pe cuvânt şi să înceapă să gândească exact ca el.

Şi iată ce zice domnul Bendeac, cu toată sinceritatea, pe blogul său:

“Honorius e dat dracului. Traiesc cu convingerea ferma ca tipul e indeajuns de bun incat sa ajunga peste 20 de ani presedinte. Imi place (sau cum striga floraresele dupa mine “MOR DE EL”) fiindca ma vad in oglinda. Pasiunea pentru profesie dusa aproape la extrem. E agitat, vesnic are ceva de facut, doarme 4 ore pe noapte, s-a retras din viata sexuala (eh… nici chiar asa! ). Mai mult decat atat, Honorius are doua avantaje esentiale. N-a cunoscut comunismul si a studiat peste hotare.”

Să analizăm? Hai să analizăm!
“Traiesc cu convingerea ferma ca tipul e indeajuns de bun…”
Convingerile ferme se bazează de obicei pe dovezi. Pe argumente. Pe fapte.
Corect era “trăiesc cu impresia că…”, fiindcă impresiile nu pot fi chiar ferme, “ …. tipul e indeajuns de bun incat sa ajunga peste 20 de ani presedinte.”
Mă întreb ce înseamnă la Bendeac “îndeajuns de bun”?
Ce a înfăptuit, oare, tânărul Prigoană, în cei 23 de ani ai săi, ca să-l recomande că ar fi îndeajuns de bun?
Că figurează ca asociat în multe firme de-ale tatălui său? Că acesta i-a cumpărat nişte jucării cu statut,contract şi cont în bancă, aşa cum alţi părinţi le cumpără copiilor maşinuţe cu baterii care merg singure, căţeluşi cu baterii care latră şi dau din coadă?

Singura calitate detectabilă a lui Honorius e faptul că nu se pierde în faţa camerelor de luat vederi, aşa cum păţesc reporteriţele de pe teren, care până transmit ştirea despre un incendiu, pompierii sting focul, se reconstruieşte casa, oamenii îşi reiau viaţa de unde au lăsat-o şi tragicul incident devine amintire.
Prin urmare, orice om care nu se exprimă poticnit, care nu face “Astăziîîîî…. la ora douăîîî…îîî… a avutîîî…ăăăă….locîîî….” e bun de preşedinte.
Păi atunci e bun şi Băsescu, fiindcă vorbeşte cursiv, cu tupeu, cu aplomb, e un bun comunicator, e bun acum, o să fie bun şi peste 20 de ani şi-n vecii vecilor, doamne-fereşte!
Insistă Bendeac să ne convingă ce bun ne-ar fi nouă Prigoană jr. peste 20 de ani, vorbind despre pasiunea acestuia pentru profesie, dusă aproape la extrem.
Dacă aş şti şi ce profesie are Honorius , poate că m-ar interesa unde-i punctul terminus al extremismului său pasional. Pentru că a avea mulţi bani, multe firme, mult papagal, multe relaţii şi-un tată bine înfipt în afaceri şi-n politică, nu cred că figurează în nomenclatorul profesiilor…

Dar ceea ce m-a întristat cu adevărat în postul defel propagandistic, scris cu sinceritate şi bună-credinţă al lui Mihai Bendeac e acea ultimă propoziţie citată:
“N-a cunoscut comunismul şi a studiat peste hotare.”

O primă veste tristă pentru Bendeac: nu poţi lupta împotriva unui adversar complet necunoscut.

Generaţia Bendeac-Prigoană jr., care umbla de-a buşilea în ’89, n-a cunoscut comunismul decât din răstălmăcirile mediatice care au lansat o perdea de fum peste el, astfel încât s-o facă să creadă că cele 4 milioane de înscrişi în PCR erau nişte imbecili habotnici care-i înălţau ode lui Ceauşescu, că între un inginer şef de secţie, dintr-o uzină, care n-ar fi putut deveni şef de secţie dacă nu intra în partid şi Emil Bobu nu e nicio diferenţă, că şcoala românească a fost inexistentă până în 1989, că în loc de matematică, franceză, geografie, biologie , în şcoală se studiau cuvântările tovarăşului…
Mult se înşeală domnul Bendeac!

Comunismul, aşa cum l-am perceput noi, ăştia maculaţii, bătrânii, era clasa potenţilor vremii, impostori, mai mult sau mai puţin alfabetizaţi, îmbogăţiţi prin mijloace oculte, mincinoşi, nesimţiţi, lipsiţi de scrupule, plus odraslele lor, ebe, poponeţi , roberte… dar parcă nu într-atât de imbecile ca odraslele actualilor potenţi!
Nomenclaturiştii comunişti de-atunci au devenit capitaliştii de azi; oportuniştii, profitorii, demagogii, delatorii de ieri sunt afaceriştii de azi; ideologii care fluturau secera şi ciocanul ieri, azi flutură steagul Uniunii Europene…
În proporţie de 90% nimic nu s-a schimbat, deoarece casta celor puternici nu s-a schimbat, vieţuieşte şi se perpetuează în descendenţă directă, rasă pură, făcând posibil ca azi, iată, un oarecare Prigoană pe care-l recomandă talentul de a face bani până şi din gunoi, să ni-l recomande, ba chiar să ni-l impună prin fix aceleaşi mijloace propagandistice ca pe vremuri, pe fiul său, drept posibil personaj politic .

Cine-l face mai eligibil şi mai credibil?
Un tânăr om de cultură, un actor, care poate crede cu sinceritate ceea ce spune, fiindcă a dat niţel pe goagăl după comunism, n-a mai stat să se întrebe dacă entuziasmul său de-acum nu seamănă cu hei-rupismul de la Bumbeşti-Livezeni, a scris, grăbit, ce i-a trecut prin minte, la primul impuls şi-a stins apoi lumina.
Ca Fleming.
Numai că din graba domnului Fleming ne-am procopsit cu clasa antibioticelor, lucru bun, pe când din graba domnului Bendeac ne putem alege cu o nouă clasă politică, mai periculoasă decât asta de-acum, a piţiponcilor garantaţi prin naivitate.

Dacă aş şti că, vreodată, prin absurd, Mihai Bendeac citeşte aceste rânduri i-aş spune că, generaţia mea, care avea vârsta lui în ’89, şi-a întrebat cu mare arţag şi trufie părinţii – "De ce ne-aţi vândut comuniştilor?" Şi ei, bieţii, au răspuns, sincer: "De frică".
Mi-e teamă că ar fi îndreptăţiţi acum, aceiaşi părinţi deveniţi între timp bunici, să întrebe, la rândul lor: "Copii, de ce ne vindeţi imposturii?"
Şi copiii, dacă ar fi sinceri, ar răspunde:“Din grabă .”




UPDATE: Dacă tot s-a amuzat, nevinovat, ElZap, de naivitatea jurnaliştilor Oana Dobre şi Victor Ciutacu în duel cu Prigoană cel mic, de ce să nu ridicăm cota de amuzament şi să nu pun şi eu paie pe foc, spunând că, la întrebarea dificilă a Oanei Dobre - Ce înseamnă C.A.S.? – prigonitul invitat a răspuns corect, jurnalista se documentase în mare grabă, cred, deoarece Casei de Asigurări de Sănătate i se spune prescurtat C.N.A.S., când e vorba despre Casa Naţională, i se mai zice C.J.A.S., când vorbim de o Casa Judeţeană şi, în fine, C.A.S.M.B., dacă ne referim la casa de asigurări de sănătate a municipiului Bucureşti, dar niciodată C.A.S.

22 de comentarii:

  1. noile beizadele post comuniste isi vor depasi parintii in prostie si bogatie...

    RăspundețiȘtergere
  2. Hahaha,

    Re, io as zice cam asa:
    Adaptabilitate la mediu schimbat, in rasa umana, numele tau e IPOCRIZIE:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Marile speranţe...

    Romanul rescris de... speranţele jurnalismului românesc, are ca persoanje principale indivizi ce pun întrebări la care nu au cunoscut niciodată răspunsul şi de un individ la început de drum, care dă răspunsuri ştiind că nimeni nu le va verifica vreodată.

    Mare a fost Chaplin.

    http://www.youtube.com/watch?v=lnhr3XarBY4

    În locul micului Prigoană, i-aş fi răspuns jurnalistei:

    "Se bella giu satore
    Je notre so cafore
    Je notre si cavore
    Je la tu la ti la twah

    La spinash o la bouchon
    Cigaretto Portabello
    Si rakish spaghaletto
    Ti la tu la ti la twah

    Senora pilasina
    Voulez-vous le taximeter?
    Le zionta su la seata
    Tu la tu la tu la wa"

    Tango!

    http://www.youtube.com/watch?v=6JkBXtjRPos

    RăspundețiȘtergere
  4. Hei-rup-ul de la Bumbesti-Lvezeni a lasat posteritatii Defileul Jiului, pe care abia acum contemporanii, asteptind vizitele Basescului, mai toarna din cind in cind niste asfalt.
    Mama mea nu are nici o vina ca a invatat carte pe timpul lui Gheorghiu-Dej.
    Eu nu am nici o vina ca am fost soim al patriei, pionier si utecist pe vremea lui Ceausescu.
    Dar asa, cu scoala comunista, indoctrinata cum sint eu, fac pariu ca il strivesc pe Bendeac la orice test de cultura generala la care, prin absurd, am participa amindoi.
    A! Ca nu m-as masura cu comunist-indoctrinatii Rebengiuc, Iures, Malaimare! Ca nu m-as fi masurat cu un Stefan Iordache sau cu un Dinica! Sigur ca nu. Stiu eu de ce.
    Dar un coleg de generatie al Ebei- cu aceeasi virsta si aceleasi valori, sa imi arate ca model un gresit mic, expert in limuzine si cluburi?! deja mi se schiteaza un viitor pe care eu il refuz, in puii mei!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Tinarul Bendeac a fost adus pe sticla de Adrian Paunescu la recomandarea lui Pendiuc,primarul orasului Pitesti.Pe atunci tinarul Bendeac avea vreo citiva anisori si se mai zbenguia prin studioul cu pricina.Este adevarat ca tinarul este inteligent insa oameni de genul acesta sunt si putin sariti de pe fix si au puncte de vedere care frizeaza bunul simt.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mai copii, e trist,dar tanara generatie educata in plina democratie se anunta a fi muuuult sub nivelul nostru, a "infectatilor de comunism".
    Asteptam ca pe Mesia sa se ridice tanara generatie de politicieni, oameni de afaceri, specialisti...
    Sunt slab pregatiti, avizi de castiguri facile, fara scrupule, fara coloana vertebrala, fara fair play, doar cu mult tupeu. Ce se va alege de noi in anii care vor veni?
    Nadajduiesc sa nu traiesc destul ca sa vad!

    RăspundețiȘtergere
  7. @zazania

    Aşteaptă tu mult şi bine. Poate ai chef să trăieşti vreo două sute.

    Tânara asta... cum âi zici tu, e cam bătrână, iar cei ce au vrut să facă ceva treabă nu-s.

    Nu-s pe la noi.
    S-au duuuuus pe ale meleaguri.

    RăspundețiȘtergere
  8. Gandeste-te ,ElZap, ca astia vor trebui sa ne plateasca maine-poimane -pensiile!
    Esti sigur ca nu vor pune in pensie "oarece" ca sa scape de noi?

    RăspundețiȘtergere
  9. Tuturor:
    Iar suntem de acord?
    Iar n-avem motive de polemică?
    Chiar nimeni nu zice - ba lasă, dom'le, să mai fie şi-un Prigoană preşedinte, măcar pentru semnificaţia numelui său. Că după trei, patru mandate Băsescu (aici ar putea intra şi EBA la tinere speranţe, sau cealaltă duduie, care se crede o posibilă Peron, dacă ţara i-o cere)adică după ce s-a reimplementat galopant securismo-comunismul sub denumirea de "modernizare a României", mie mi se pare chiar logic ca, peste 20 de ani să înceapă dinastia Prigoană. Sau, mai simplu, prigoana.
    Şi dacă azi, beizadele actuale sunt mai imbecile decât beizadelele trecute, atunci şi jurnaliştii viitorului vor fi mai nepricepuţi decât jurnaliştii actuali, vreunul dintre candidaţii vitorului ar putea susţine că Hitler a fost şi actor şi a jucat sub pseudonimul de Chaplin, vreun ziarist l-ar putea aproba, spunându-i că Siberia se varsă în Dunăre şi ambele în Pădurea Neagră, acolo unde arde flacăra magică violet, cu sclipiri portocalii...
    Şi dacă noi nu vom mai prinde aceste vremi minunate e fiindcă fie am murit de moarte bună, fie s-a dat vreo lege "prima pensie - ultima pensie" şi te prezinţi de bună voie la crematoriu, fie maiaşii au avut dreptate, vine sfârşitul lumii (oarecum normale) şi începe o nouă lume, unică, minunată. fără frontiere, care o să aibă ca imn "Of, viaţa mea!" şi autorul, nu ştiu care ilustru manelist, va primi un Nobel pentru literatură.

    RăspundețiȘtergere
  10. @zazania

    Îi supraestimezi.

    Ei n-au trecut de formula apei. Ce dracu să ne pună? Crezi că dacă au făcut o Româno-Amerindiană, se pricep la subtilităţi chimice?

    Ăştia te omoară cu ciomagul!

    RăspundețiȘtergere
  11. Zazania, ElZap, cred ca exagerati putin. Valori sunt si acum asa cum au fost si pe vremea Escului. N-o sa fac o comparatie sa vad daca raportul e acelasi. Tupeismul dublat de calitatea de ,,gurist'' au facut cariera si atunci si acum. Revolutia a fost doar ombilicul ce s-a rupt intre vechi si nou , o ruptura dintr-o relatie asexuata in care noul e doar o clona a vechiului, plus cateva tare noi.
    Am mai spus-o, sunt si eu destul de dezamagit de generatia Pro. Vorbesc ca unul care poate face inca parte din ea. As vrea sa cred ca gresesc gandind asa, ca totul e un conflict surd alimentat doar de mentalitati diferite. As vrea sa ma insel astfel incat peste cativa ani sa spun: Uite dom'le, Honorius asta a facut totusi treaba, in ciuda spuselor mele.

    Ai inteles renata, nu-mi place nici mie Prigoana cel mic. Nu-mi place, asa, instinctual, subiectiv prin urmare. Singura hiba care as putea sa o speculez privind din taramul obiectivitatii, ar fi lipsa de experienta.
    Tupeismul si aroganta seniorului sunt caractere dominante. Genetica ne-a trimis in brate un homozigot care oricum ar fi, numai recesiv nu e!

    Bine te-am regasit!

    klaus

    RăspundețiȘtergere
  12. klaus,
    bine ai revenit! Inclusiv în academie...
    Micul Prigoană e un fel de victimă a tatălui său, aşa cred, care se grăbeşte să-i aranjeze viitorul prea de timpuriu.
    M-a şocat însă o afirmaţie foarte sigură şi tăioasă, a juniorului, întrebat de ce e atât de mediatizat, cred...A spus "fiindcă numele de Prigoană vinde!"
    Adică e un brand. Se simte un brand, deja.
    Eu ştiam că numele cuiva poate fi o garanţie. De pildă când spui "Corneliu Coposu", spui "caracter".
    Când spui "Prigoană" spui "tupeu".
    Dacă s-ar activa un contor care să monitorizeze de câte ori, într-o lună, pe posturile româneşti tv se pronunţă Coposu şi de câte ori Prigoană, lucrurile se simplifică mult şi devine limpede încotro ne îndreptăm. Care vor fi reperele morale ale viitoarelor generaţii.
    Copiii generaţiei PRO ar putea deveni generaţia PRI.
    Din acest punct de vedere, cei care sunt acum părinţi vor avea mult de muncit!

    RăspundețiȘtergere
  13. L-am văzut azi, la TV, pe juniorul lu' Prigoană. Mersese să voteze. Era c-o jună de mână. Te pomeneşti că viitoarea primă doamnă? Ha, ha! Declaraţiile emfatice ale imberbului m-au convins cu cine am de-a face. Cu-n nimeni cu multe conturi în bănci. Zicea poftitorul la scaunul de parlamentar că, gata, ,,a sosit momentul să punem punct şi s-o luăm de la capăt!'' Să pună punct la ce? La elucubraţiile tatălui sau la pornirile despotice ale tătucului? Nu m-am lămurit. Apoi... ,,Am votat pentru cei ce-au murit acum 20 de ani!'' Zi să mori tu! Păi, trebuia să votezi pentru cei ce trăiesc azi (din ce în ce mai greu, graţie tatălui şi tătucului), iar pe cei morţi să-i venerezi şi să nu-i amesteci în disputele tale electorale. Atunci îmi dovedeai că eşti un tip (tânăr) de ţinută.
    Altfel, nu dau doi bani pe părerile lui Bendeac. Iar pe talentul său, nici măcar o ceapă degerată. Păi şi vecinul meu, pensionarul de la ,,3'', e veşnic agitat (cred că din cauza deselor accese de panică), şi el doarme doar patru ore pe noapte (deşi ia somnifere cu pumnul), şi el s-a retras din viaţa sexuală (da' mi-a zis că regretă gestul!...). Nici el n-a cunoscut comunismul, din purul şi simplul motiv că Ceauşescu n-a ajuns până la el, mulţumindu-se doar cu socialismul, iar despre străinătăţuri, ce să zic, a fost omu' şi peste Prut, şi-n Budapesta, ba a ajuns până în Munţii Tatra. E drept că acolo n-a făcut studii, ci războiul, dar ce contează?

    RăspundețiȘtergere
  14. Florin,
    Ultima parte e postului e magnifică!
    Eu, în locul tău, aş scrie un text despre vecinul de la trei, ăsta care a fost până în munţii Tatra, nu ca să facă studii, ci război...
    Chiar aşa, pe modelul cap-pajură, Prigoană jr. - vecinul de la trei.
    E colosal!

    RăspundețiȘtergere
  15. Cine e totuşi Bendeac ăsta în plan politic, pentru ca judecăţile pe care le emite să ne dea frisoane? Ce legătură există între talentul lui grosier, înrudit cu cel al lui Mugur Mihăescu, şi părerile cu care îşi fericeşte fanii care îi vizitează blogul?

    RăspundețiȘtergere
  16. Florian,
    Bendeac nu e nimic în plan politic, dar e un personaj cunoscut, admirat în generaţia lui, e cam ca băiatul ăla de la "vama veche", îmi scapă numele... sunt vectori, formatori de opinie pentru puştime.
    Şi puştimea, vorba Zâzaniei, mâine ne plăteşte nouă pensia, ne ascultă la plămâni, ne pregăteşte de ducă, aşa că nu-i tocmai neimportant cine vine din urmă.

    RăspundețiȘtergere
  17. Hm...niciodata nu am inteles partea asta cu vectorii de opinie. De formare, s-au ocupat parintii, atat cat au putut. Au mai incercat si profesorii, dar nu toti, ca nu e usor. Cum se poate sa faci "ceva" doar pentru ca a spus X sau Y? Chiar daca ii admir pe Chirila, Bendeac sau ElZap pentru ceea ce fac, nici in ruptul capului nu as face ceva doar pentru ca asa zic ei...

    RăspundețiȘtergere
  18. Flori(a)n
    Nu se pune problema să faci ce zice cineva, ci să-i copiezi preferinţele, antipatiile, să-l foloseşti ca girant al propriilor tale antipatii/simpatii, când nu eşti foarte sigur că te poziţionezi corect.
    Nu raporta totul la tine. Tu eşti adult, ai personalitate, eşti educat din toate punctele de vedere, eşti deja cristalizat!...
    Gândeşte-te la cei foarte tineri care acţionează ca oile.
    Gândeşte-te că dacă o duduie de la tv îşi tatuează un peştişor pe umăr, mii de fete îşi tatuează ceva, pe undeva. Niciuna nu ştie să spună de ce se simte mai bine cu pielea vopsită şi chinuită.
    Ce înseamnă "se poartă"?
    Când se transformă "cineva poartă" în "se poartă"?
    Până la o anumită vârstă e la modă să ai idoli.
    Să fii ca cineva.

    Între timp, tânărul Prigoană stă o tură pe bară.
    Se mai întâmplă!

    RăspundețiȘtergere
  19. Nu raportez totul la mine, ci doar extrapolez. Fac parte din generatia pro, asa ca ma consider indreptatit sa ma identific cu cei tineri.
    Nu cred ca ei sunt mai "oi" decat ceilalti...si nici nu am vazut/auzit de duduite "conduse" de "marea duduie"(cel putin nu la noi).

    Da, sunt de acord cu idolii pana la o anumita varsta, doar ca acea varsta este cu mult sub pragul de 18 ani. Majoritatea, la 18 ani, sunt independenti, "stiu totul" si nu au nevoie de un idol sa le spuna pe cine sa voteze(asta in eventualitatea in care au bunavointa sa se deranjeze ca sa ajunga la o sectie de votare)
    Reiterez ideea ca reperele mai mult sau mai putin morale din societate nu influenteaza masele[nu la noi], ci totul se reduce la formarea fiecaruia in cadrul familiei si la educatia primita[asimilata].

    RăspundețiȘtergere
  20. Am citit. O parere argumentata si decenta. Salutari!

    RăspundețiȘtergere
  21. "Doar F", cifrele pe mine mă încurcă.
    Nu ştiu dacă până la 18, între 18 şi 25....
    Există o înregimentare entuziastă şi afirmată între 14 şi 17... apoi unii puşti au tendinţa să devină adulţi şi să fie ei înşişi, dar trag cu ochiul după vreun idol, până fac conjunctivită. Dacă au suficient "eu" în eul personal, după 25 se iau cu viaţa, şi uită să se uite la ce zice lumea, ce poartă lumea...dacă nu, continuă să tragă cu ochiul, din ce în ce mai discret şi din ce în ce mai adânc adoptă părerile altora, susţinând că sunt ale lor.
    Din zona asta se va preleva turma. Electoratul. Din zona celor care n-au curajul propriei opinii şi merg pe "curent". Din păcate sunt mulţi.
    Şi atunci, când ştii că poţi fi lider de opinie, trebuie să cazi un pic pe gânduri înainte de-a face afirmaţii, ca să nu-i împingi într-o direcţie care şi ţie îţi era urâtă.

    RăspundețiȘtergere
  22. Bendeac,
    Şi eu te citesc foarte adesea. Cu plăcere. De data asta n-am "achiesat" şi te-am amendat. Salutări!
    Sper să ne mai "certăm"!

    RăspundețiȘtergere